@lacrimaprima
lacrimaprima, mă simt măgulit că tu şi încă cineva (unul/una sau mai mulţi/multe) vreţi "să puteţi vedea impresia mea despre film". Totuşi, a face o recenzie la un asemenea film ar implica mult mai multe afirmaţii de făcut. Fiindcă filmul este mult mai profund, iar asta se poate deduce chiar şi din ceea ce ai scris tu.
Am ales totuşi să nu fac nicăieri o analiză mai elaborată deoarece m-ar pune în situaţia de lovi în prea multe prejudecăţi (inclusiv religioase sau ateiste, care sunt cele mai sensibile)... Şi-aşa pe net eşti predispus să iei multe lături în cap pentru simpla exprimare a propriei opinii... Iar asta chiar şi atunci când te exprimi generic, făcând referire la categorii de oameni, fără a nominaliza pe cineva.
Totuşi, ca să încerc să-ţi satisfac măcar într-o cât de mică măsură doleanţa, spun doar că filmul, o adevărată metaforă a vieţii cu vicisitudinile sau bucuriile ei, face o legătură indisolubilă între VIAŢĂ şi SPERANŢĂ. În lipsa acesteia din urmă, viaţa umană devine un non-sens, un automatism instinctual şi animalic.
Personajul principal, Gloria Beatty, este întruchiparea dictonului camil-petrescian: "Câtă luciditate, atâta suferinţă". La polul opus este Ruby Fix, plină de speranţă, dar complet inconştientă... Inconştientă chiar şi de responsabilităţile pe care le presupune calitatea de părinte.
Ironia filmului este că, deşi Gloria e sastisită de interpretarea lui Alice LeBlanc de la minutul 07:21 (din "Sfânta Ioana"), totuşi, în final, prin fapta ei extremă şi ireversibilă, Gloria certifică justeţea replicii-apogeu a acelei interpretări a lui Alice:
"Credeţi că viaţa înseamnă doar să nu fii mort?!"
Depăşesc acum cadrul unei simple recenzii şi-mi ofer propria viziune vizavi de asta, deoarece întrebarea mi se pare esenţială pentru întreaga umanitate. Răspunsul meu, personal, la întrebarea asta: "Nu! Viaţa nu înseamnă doar